Law

Constituția României

Romania · constitution · status not stated by the publisher

Machine translation for reading (Romanian → English). Only the authentic text is law.

Show the authentic text (Romanian)

Ask the law about thisMore laws of RomaniaFor machines: Markdown

The publisher does not state since when this version applies. Read on 2026-11-15.

The words as ro.wikisource.org keeps them, not the publisher's own copy. Copy read on 2026-11-15. The page it was read from

sha256 e1d4ebba118ff99b30a71dfebd4cc4bff5a2001d6561a98d83f777a373606e11

Contents: 157 provisions
  1. preamble
  2. Articolul 1: Statul român
  3. Articolul 2: Suveranitatea
  4. Articolul 3: Teritoriul
  5. Articolul 4: Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni
  6. Articolul 5: Cetățenia
  7. Articolul 6: Dreptul la identitate
  8. Articolul 7: Românii din străinătate
  9. Articolul 8: Pluralismul și partidele politice
  10. Articolul 9: Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale
  11. Articolul 10: Relații internaționale
  12. Articolul 11: Dreptul internațional și dreptul intern
  13. Articolul 12: Simboluri naționale
  14. Articolul 13: Limba oficială
  15. Articolul 14: Capitala
  16. Articolul 15: Universalitatea
  17. Articolul 16: Egalitatea în drepturi
  18. Articolul 17: Cetățenii români în străinătate
  19. Articolul 18: Cetățenii străini și apatrizii
  20. Articolul 19: Extrădarea și expulzarea
  21. Articolul 20: Tratatele internaționale privind drepturile omului
  22. Articolul 21: Accesul liber la justiție
  23. Articolul 22: Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică
  24. Articolul 23: Libertatea individuală
  25. Articolul 24: Dreptul la apărare
  26. Articolul 25: Libera circulație
  27. Articolul 26: Viața intimă, familială și privată
  28. Articolul 27: Inviolabilitatea domiciliului
  29. Articolul 28: Secretul corespondenței
  30. Articolul 29: Libertatea conștiinței
  31. Articolul 30: Libertatea de exprimare
  32. Articolul 31: Dreptul la informație
  33. Articolul 32: Dreptul la învățătură
  34. Articolul 33: Accesul la cultură
  35. Articolul 34: Dreptul la ocrotirea sănătății
  36. Articolul 35: Dreptul la mediu sănătos
  37. Articolul 36: Dreptul de vot
  38. Articolul 37: Dreptul de a fi ales
  39. Articolul 38: Dreptul de a fi ales în Parlamentul European
  40. Articolul 39: Libertatea întrunirilor
  41. Articolul 40: Dreptul de asociere
  42. Articolul 41: Munca și protecția socială a muncii
  43. Articolul 42: Interzicerea muncii forțate
  44. Articolul 43: Dreptul la grevă
  45. Articolul 44: Dreptul de proprietate privată
  46. Articolul 45: Libertatea economică
  47. Articolul 46: Dreptul la moștenire
  48. Articolul 47: Nivelul de trai
  49. Articolul 48: Familia
  50. Articolul 49: Protecția copiilor și a tinerilor
  51. Articolul 50: Protecția persoanelor cu handicap
  52. Articolul 51: Dreptul de petiționare
  53. Articolul 52: Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
  54. Articolul 53: Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți
  55. Articolul 54: Fidelitatea față de țară
  56. Articolul 55: Apărarea țării
  57. Articolul 56: Contribuții financiare
  58. Articolul 57: Exercitarea drepturilor și a libertăților
  59. Articolul 58: Numirea și rolul
  60. Articolul 59: Exercitarea atribuțiilor
  61. Articolul 60: Raportul în fața Parlamentului
  62. Articolul 61: Rolul și structura
  63. Articolul 62: Alegerea Camerelor
  64. Articolul 63: Durata mandatului
  65. Articolul 64: Organizarea internă
  66. Articolul 65: Ședințele Camerelor
  67. Articolul 66: Sesiuni
  68. Articolul 67: Actele juridice și cvorumul legal
  69. Articolul 68: Caracterul public al ședințelor
  70. Articolul 69: Mandatul reprezentativ
  71. Articolul 70: Mandatul deputaților și al senatorilor
  72. Articolul 71: Incompatibilități
  73. Articolul 72: Imunitatea parlamentară
  74. Articolul 73: Categorii de legi
  75. Articolul 74: Inițiativa legislativă
  76. Articolul 75: Sesizarea Camerelor
  77. Articolul 76: Adoptarea legilor și a hotărârilor
  78. Articolul 77: Promulgarea legii
  79. Articolul 78: Intrarea în vigoare a legii
  80. Articolul 79: Consiliul Legislativ
  81. Articolul 80: Rolul Președintelui
  82. Articolul 81: Alegerea Președintelui
  83. Articolul 82: Validarea mandatului și depunerea jurământului
  84. Articolul 83: Durata mandatului
  85. Articolul 84: Incompatibilități și imunități
  86. Articolul 85: Numirea Guvernului
  87. Articolul 86: Consultarea Guvernului
  88. Articolul 87: Participarea la ședințele Guvernului
  89. Articolul 88: Mesaje
  90. Articolul 89: Dizolvarea Parlamentului
  91. Articolul 90: Referendumul
  92. Articolul 91: Atribuții în domeniul politicii externe
  93. Articolul 92: Atribuții în domeniul apărării
  94. Articolul 93: Măsuri excepționale
  95. Articolul 94: Alte atribuții
  96. Articolul 95: Suspendarea din funcție
  97. Articolul 96: Punerea sub acuzare
  98. Articolul 97: Vacanța funcției
  99. Articolul 98: Interimatul funcției
  100. Articolul 99: Răspunderea președintelui interimar
  101. Articolul 100: Actele Președintelui
  102. Articolul 101: Indemnizația și celelalte drepturi
  103. Articolul 102: Rolul și structura
  104. Articolul 103: Învestitura
  105. Articolul 104: Jurământul de credință
  106. Articolul 105: Incompatibilități
  107. Articolul 106: Încetarea funcției de membru
  108. Articolul 107: Primul-ministru
  109. Articolul 108: Actele Guvernului
  110. Articolul 109: Răspunderea membrilor Guvernului
  111. Articolul 110: Încetarea mandatului
  112. Articolul 111: Informarea Parlamentului
  113. Articolul 112: Întrebări, interpelări și moțiuni simple
  114. Articolul 113: Moțiunea de cenzură
  115. Articolul 114: Angajarea răspunderii Guvernului
  116. Articolul 115: Delegarea legislativă
  117. Articolul 116: Structura
  118. Articolul 117: Înființarea
  119. Articolul 118: Forțele armate
  120. Articolul 119: Consiliul Suprem de Apărare a Țării
  121. Articolul 120: Principii de bază
  122. Articolul 121: Autorități comunale și orășenești
  123. Articolul 122: Consiliul județean
  124. Articolul 123: Prefectul
  125. Articolul 124: Înfăptuirea justiției
  126. Articolul 125: Statutul judecătorilor
  127. Articolul 126: Instanțele judecătorești
  128. Articolul 127: Caracterul public al dezbaterilor
  129. Articolul 128: Folosirea limbii materne și a interpretului în justiție
  130. Articolul 129: Folosirea căilor de atac
  131. Articolul 130: Poliția instanțelor
  132. Articolul 131: Rolul Ministerului Public
  133. Articolul 132: Statutul procurorilor
  134. Articolul 133: Rolul și structura
  135. Articolul 134: Atribuții
  136. Articolul 135: Economia
  137. Articolul 136: Proprietatea
  138. Articolul 137: Sistemul financiar
  139. Articolul 138: Bugetul public național
  140. Articolul 139: Impozite, taxe și alte contribuții
  141. Articolul 140: Curtea de Conturi
  142. Articolul 141: Consiliul Economic și Social
  143. Articolul 142: Structura
  144. Articolul 143: Condiții pentru numire
  145. Articolul 144: Incompatibilități
  146. Articolul 145: Independența și inamovibilitatea
  147. Articolul 146: Atribuții
  148. Articolul 147: Deciziile Curții Constituționale
  149. Articolul 148: Integrarea în Uniunea Europeană
  150. Articolul 149: Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord
  151. Articolul 150: Inițiativa revizuirii
  152. Articolul 151: Procedura de revizuire
  153. Articolul 152: Limitele revizuirii
  154. Articolul 153: Intrarea în vigoare
  155. Articolul 154: Conflictul temporal de legi
  156. Articolul 155: Dispoziții tranzitorii
  157. Articolul 156: Republicarea Constituției

Proposed changes to this act

No one has proposed a change to this act yet.

How this law is officially changed

Solon does not know this law's official route yet. The proposal is recorded all the same, and the route appears here once its source is added.

157 provisions

Articolul 40: Dreptul de asociere

Articolul 40: Dreptul de asociere Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere. Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței României sunt neconstituționale. Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică. Asociațiile cu caracter secret sunt interzise.

Propose a change

Articolul 41: Munca și protecția socială a muncii

Articolul 41: Munca și protecția socială a muncii Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă. Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege. Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații. Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.

Propose a change

Articolul 42: Interzicerea muncii forțate

Articolul 42: Interzicerea muncii forțate Munca forțată este interzisă. Nu constituie muncă forțată: a) activitățile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum și cele desfășurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conștiință; b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiții normale, în perioada de detenție sau de libertate condiționată; c) prestațiile impuse în situația creată de calamități ori de alt pericol, precum și cele care fac parte din obligațiile civile normale stabilite de lege.

Propose a change

Articolul 43: Dreptul la grevă

Articolul 43: Dreptul la grevă Salariații au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale. Legea stabilește condițiile și limitele exercitării acestui drept, precum și garanțiile necesare asigurării serviciilor esențiale pentru societate.

Propose a change

Articolul 44: Dreptul de proprietate privată

Articolul 44: Dreptul de proprietate privată Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității. Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție. Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.

Propose a change

Articolul 45: Libertatea economică

Articolul 45: Libertatea economică Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.

Propose a change

Articolul 46: Dreptul la moștenire

Articolul 46: Dreptul la moștenire Dreptul la moștenire este garantat.

Propose a change

Articolul 47: Nivelul de trai

Articolul 47: Nivelul de trai Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii.

Propose a change

Articolul 48: Familia

Articolul 48: Familia Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor. Condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă. Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie.

Propose a change

Articolul 49: Protecția copiilor și a tinerilor

Articolul 49: Protecția copiilor și a tinerilor Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor. Statul acordă alocații pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecție socială a copiilor și a tinerilor se stabilesc prin lege. Exploatarea minorilor, folosirea lor în activități care le-ar dăuna sănătății, moralității sau care le-ar pune în primejdie viața ori dezvoltarea normală sunt interzise. Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajați ca salariați. Autoritățile publice au obligația să contribuie la asigurarea condițiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viața politică, socială, economică, culturală și sportivă a țării.

Propose a change

Articolul 50: Protecția persoanelor cu handicap

Articolul 50: Protecția persoanelor cu handicap Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor.

Propose a change

Articolul 51: Dreptul de petiționare

Articolul 51: Dreptul de petiționare Cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor. Organizațiile legal constituite au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. Exercitarea dreptului de petiționare este scutită de taxă. Autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii.

Propose a change

Articolul 52: Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

Articolul 52: Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență.

Propose a change

Articolul 53: Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

Articolul 53: Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății. Capitolul III: Îndatoririle fundamentale

Propose a change

Articolul 54: Fidelitatea față de țară

Articolul 54: Fidelitatea față de țară Fidelitatea față de țară este sacră. Cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice, precum și militarii, răspund de îndeplinirea cu credință a obligațiilor ce le revin și, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.

Propose a change

Articolul 55: Apărarea țării

Articolul 55: Apărarea țării Cetățenii au dreptul și obligația să apere România. Condițiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică. Cetățenii pot fi încorporați de la vârsta de 20 de ani și până la vârsta de 35 de ani, cu excepția voluntarilor, în condițiile legii organice.

Propose a change

Articolul 56: Contribuții financiare

Articolul 56: Contribuții financiare Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice. Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale. Orice alte prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situații excepționale.

Propose a change

Articolul 57: Exercitarea drepturilor și a libertăților

Articolul 57: Exercitarea drepturilor și a libertăților Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. Capitolul IV: Avocatul Poporului

Propose a change

Articolul 58: Numirea și rolul

Articolul 58: Numirea și rolul Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice. Adjuncții Avocatului Poporului sunt specializați pe domenii de activitate. Avocatul Poporului și adjuncții săi nu pot îndeplini nici o altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior. Organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică.

Propose a change

Articolul 59: Exercitarea atribuțiilor

Articolul 59: Exercitarea atribuțiilor Avocatul Poporului își exercită atribuțiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile și în libertățile lor, în limitele stabilite de lege. Autoritățile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuțiilor sale.

Propose a change

Articolul 60: Raportul în fața Parlamentului

Articolul 60: Raportul în fața Parlamentului Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conține recomandări privind legislația sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor și a libertăților cetățenilor. Titlul III: Autoritățile publice Capitolul I: Parlamentul Secțiunea 1: Organizare și funcționare

Propose a change

Articolul 61: Rolul și structura

Articolul 61: Rolul și structura Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaților și Senat.

Propose a change

Articolul 62: Alegerea Camerelor

Articolul 62: Alegerea Camerelor Camera Deputaților și Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, potrivit legii electorale. Organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condițiile legii electorale. Cetățenii unei minorități naționale pot fi reprezentați numai de o singură organizație. Numărul deputaților și al senatorilor se stabilește prin legea electorală, în raport cu populația țării.

Propose a change

Articolul 63: Durata mandatului

Articolul 63: Durata mandatului Camera Deputaților și Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungește de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență, până la încetarea acestora. Alegerile pentru Camera Deputaților și pentru Senat se desfășoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. Parlamentul nou ales se întrunește, la convocarea Președintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. Mandatul Camerelor se prelungește până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice. Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent își continuă procedura în noul Parlament.

Propose a change

Articolul 64: Organizarea internă

Articolul 64: Organizarea internă Organizarea și funcționarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea. Fiecare Cameră își alege un birou permanent. Președintele Camerei Deputaților și președintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalți membri ai birourilor permanente sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocați înainte de expirarea mandatului. Deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere. Fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele își pot constitui comisii comune. Birourile permanente și comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configurației politice a fiecărei Camere.

Propose a change

Articolul 65: Ședințele Camerelor

Articolul 65: Ședințele Camerelor Camera Deputaților și Senatul lucrează în ședințe separate. Camerele își desfășoară lucrările și în ședințe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorității deputaților și senatorilor, pentru: a) primirea mesajului Președintelui României; b) aprobarea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat; c) declararea mobilizării totale sau parțiale; d) declararea stării de război; e) suspendarea sau încetarea ostilităților militare; f) aprobarea strategiei naționale de apărare a țării; g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Țării; h) numirea, la propunerea Președintelui României, a directorilor serviciilor de informații și exercitarea controlului asupra activității acestor servicii; i) numirea Avocatului Poporului; j) stabilirea statutului deputaților și al senatorilor, stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora; k) îndeplinirea altor atribuții care, potrivit Constituției sau regulamentului, se exercită în ședință comună.

Propose a change

Articolul 66: Sesiuni

Articolul 66: Sesiuni Camera Deputaților și Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie și nu poate depăși sfârșitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie. Camera Deputaților și Senatul se întrunesc și în sesiuni extraordinare, la cererea Președintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puțin o treime din numărul deputaților sau al senatorilor. Convocarea Camerelor se face de președinții acestora.

Propose a change

Articolul 67: Actele juridice și cvorumul legal

Articolul 67: Actele juridice și cvorumul legal Camera Deputaților și Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni, în prezența majorității membrilor.

Propose a change

Articolul 68: Caracterul public al ședințelor

Articolul 68: Caracterul public al ședințelor Ședințele celor două Camere sunt publice. Camerele pot hotărî ca anumite ședințe să fie secrete. Secțiunea a 2-a: Statutul deputaților și al senatorilor

Propose a change

Articolul 69: Mandatul reprezentativ

Articolul 69: Mandatul reprezentativ În exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului. Orice mandat imperativ este nul.

Propose a change

Articolul 70: Mandatul deputaților și al senatorilor

Articolul 70: Mandatul deputaților și al senatorilor Deputații și senatorii intră în exercițiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiția validării alegerii și a depunerii jurământului. Jurământul se stabilește prin lege organică. Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

Propose a change

Articolul 71: Incompatibilități

Articolul 71: Incompatibilități Nimeni nu poate fi, în același timp, deputat și senator. Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului. Alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică.

Propose a change

Articolul 72: Imunitatea parlamentară

Articolul 72: Imunitatea parlamentară Deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Deputații și senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea și trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție. În caz de infracțiune flagrantă, deputații sau senatorii pot fi reținuți și supuși percheziției. Ministrul justiției îl va informa neîntârziat pe președintele Camerei asupra reținerii și a percheziției. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reținere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri. Secțiunea a 3-a: Legiferarea

Propose a change

Articolul 73: Categorii de legi

Articolul 73: Categorii de legi Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare. Legile constituționale sunt cele de revizuire a Constituției. Prin lege organică se reglementează: a) sistemul electoral; organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente; b) organizarea, funcționarea și finanțarea partidelor politice; c) statutul deputaților și al senatorilor, stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora; d) organizarea și desfășurarea referendumului; e) organizarea Guvernului și a Consiliului Suprem de Apărare a Țării; f) regimul stării de mobilizare parțială sau totală a forțelor armate și al stării de război; g) regimul stării de asediu și al stării de urgență; h) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora; i) acordarea amnistiei sau a grațierii colective; j) statutul funcționarilor publici; k) contenciosul administrativ; l) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi; m) regimul juridic general al proprietății și al moștenirii; n) organizarea generală a învățământului; o) organizarea administrației publice locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală; p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială; r) statutul minorităților naționale din România; s) regimul general al cultelor; t) celelalte domenii pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice.

Propose a change

Articolul 74: Inițiativa legislativă

Articolul 74: Inițiativa legislativă Inițiativa legislativă aparține, după caz, Guvernului, deputaților, senatorilor sau unui număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot. Cetățenii care își manifestă dreptul la inițiativă legislativă trebuie să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare din aceste județe, respectiv în municipiul București, trebuie să fie înregistrate cel puțin 5.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative. Nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea. Guvernul își exercită inițiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată. Deputații, senatorii și cetățenii care exercită dreptul la inițiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi. Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente să le adopte, ca primă Cameră sesizată.

Propose a change

Articolul 75: Sesizarea Camerelor

Articolul 75: Sesizarea Camerelor Se supun spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi și propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaționale și a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum și proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) și (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) și (5) și articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii și adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului. Prima Cameră sesizată se pronunță în termen de 45 de zile. Pentru coduri și alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depășirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate. După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv. În cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1), intră în competența sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă și cea de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgență. Dispozițiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător și în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competența decizională aparține primei Camere.

Propose a change

Articolul 76: Adoptarea legilor și a hotărârilor

Articolul 76: Adoptarea legilor și a hotărârilor Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere. Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră. La cererea Guvernului sau din proprie inițiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgență, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.

Propose a change

Articolul 77: Promulgarea legii

Articolul 77: Promulgarea legii Legea se trimite, spre promulgare, Președintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. Înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii. Dacă Președintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituționalității ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea.

Propose a change

Articolul 78: Intrarea în vigoare a legii

Articolul 78: Intrarea în vigoare a legii Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

Propose a change

Articolul 79: Consiliul Legislativ

Articolul 79: Consiliul Legislativ Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații. El ține evidența oficială a legislației României. Înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică. Capitolul II: Președintele României

Propose a change

← Find another law